Istoric

DESPRE ÎNVĂŢĂMÂNTUL DIN COMUNA ROMÂNI

         Privind lăcașurile de învățare a „buchiei” de către tinerimea română, din așezările aferente actualei comune Români ne referim mai întâi la cele mai vechi și, ca urmare, cele mai cuprinzător pomenite în izvoarele scrise.
         Mai întâi, Școala rurală din satul Bârcu – existentă material -, dar desființată administrativ prin Legea din august 1868, când, împreună cu fostul cătun al său, Goșmani, au alcătuit un singur sat sub denumirea acestuia din urmă.
         Ctitorul acestei școli este, fără tăgadă, principele Alexandru Ioan Cuza, printr-o dispoziție dată cu prilejul unei vizite la Sf. Biserică cu hramul, „Sf. Antonie cel Mare” – ctitorită de Mitropolitul Moldovei între 1731 – 1739. „Acest lăcaș s-au făcut din temelie de preasfințitul arhiepiscop Antonie, mitropolitul Moldovei, din vremea când se afla moșia aceasta Bârcul a Sfintei Mitropolii” – glăsuiește un pomelnic scris cu slove chirilice pe un pergament întocmit în anul 1819, cu prilejul unei reparații capitale, deci optzeci de ani mai târziu; acest pergament este și certificatul de naștere al satului – cel puțin pentru noi, care în niciun alt izvor nu l-am întâlnit sub această denumire.
         „Structura din rezistență a clădirii este din beton – probabil armat – iar pereții sunt din cărămidă, având o grosime de 60 de cm, la timpul respectiv, 18 mai 1859, fiind concepută și ca o mică cetate de refugiu. Școala are o singură intrare constând într-o ușă din cherestea, în întregime, având ca spații două săli de clasă despărțite printr-un hol pe mijloc, holul la rândul său lăsând, spre vest, printr-un perete despărțitor, un mic spațiu – cancelaria. De pe hol a fost conceput accesul în sălile de clasă – o sală spre punctul cardinal sud, având pentru iluminatul natural două ferestre orientate spre est și două spre sud, iar o sală spre nord, având patru ferestre, din care două spre sud și două spre nord. (…). Cancelaria este în partea vestică, are o singură fereastră, spre vest deci, și ușă de acces (de pe hol) din cherestea și sticlă. Dușumelele sunt din cherestea de brad, grosimea acesteia fiind de cinci cm, sălile de clasă au 6,60/4,40 m, iar spațiul dintre ele are o lățime de 3 m, rămânând 3/3 pentru cancelarie și tot atât pentru hol, iar exteriorul este de 7,80/17, 20m.”
         În al doilea rând, pomenim, pe baza atestărilor documentare, clădirea veche a școlii din satul Români. „Această clădire și toată gospodăria făcutu-s-au numai prin stăruințele unui fiu al acestui sat, Gheorghe Neculau, insitutor director al Școalei de băieți nr. 3 din Piatra Neamț, astăzi revizor școlar al acestui județ, fecior al gospodarului Neculai a Iftimiei” – glăsuiește inscripția de pe placa comemorativă din cancelaria acesteia, ce strălucește și astăzi când, de demult, ctitorul ei este trecut în veșnicie.
         Dorim să precizăm înțelesul cuvintelor „astăzi revizor școlar al acestui județ”, înțeles ce se desprinde tot din conținutul amintitei inscripții: „Acest pământ dăruit de săteni pentru școala DIN ROMÂNI, sfințindu-se la 23 aprilie 1908, iar localul la 8 noiembrie 1908, în al patruzeci și treilea an de glorioasă domnie a M.S. REGELUI CAROL I, fiind ministru – președinte D.A. STURDZA, Ministrul Instrucțiunii și Cultelor SPIRU HARET, revizor școlar Gheorghe Neculau”, deci fiul satului și „de două ori Români”, așa cum este de numit de o fiică a satului, director şi dascăl în comună (prof.Mihaela Aldea), un secol mai târziu.
         Banii necesari pentru construirea școlii provin din ofrande începând cu 0,50 lei și pentru convingere notăm din adresa trimisă de revizorul Gh. Neculau unui coleg de la Școala Bârcu, Gheorghe Popovici:
         „Văzând bunăvoința dumneavoastră arătată verbal prin care ați răspuns apelului subscrisului cu nr. 2847 din 22 iulie, de a-mi da concursul pentru construirea localului școlii din Români (…), am onoarea a vă trimite 8 bilete a 0,50 lei, ceruți de dumneavoastră în vederea balului ce se va da la 14 septembrie a.c. (n.n. – 1904) în localul nou al ȘCOLEI din TÂRGUL BUHUȘI”(n.n. – am păstrat ortografia întrebuințată în adresă); era vorba de un efort mare pentru o sumă mică: 8×0,50 = 4 lei. De aici, Gh. Neculau și-a extins intervențiile în rândul binevoitorilor – mai ales intelectuali de prestigiu din tot județul și chiar toată Moldova – , întâiul binevoitor fiind însăși prima fostă DOAMNĂ ELENA CUZA, așa cum se poate citi pe inscripția din cancelaria școlii și astăzi.
         De reținut este faptul că în izvoarele istorice sunt menționate ca date de referință privind sfințirea locului pe care s-a ridicat școala, sfințirea școlii la inaugurare și organizarea de activități dedicate strângerii de fonduri în zile de sărbători religioase:

  • 23 aprilie, Sf. Gheorghe, care este și ziua numelui ctitorului;

  • 8 noiembrie, Sf. arhangheli Mihail și Gavriil, care sunt ocrotitorii satului Români și a bisericii din Români, cu toate că hramul bisericii se ține la Sântămăria Mare;

  • 14 septembrie, Ziua Crucii.

         Lăcașul este construit din cărămidă, are două săli de clasă, hol, cancelarie, acoperit cu șindrilă, geamuri și uși largi, dușumele din cherestea, parcă inspirat , cu excepția geamurilor, din arhitectura Școlii din Bârcu.
         Cronologic, mai menționăm două școli construite în preajma celui de-al doilea război mondial:
         – 1934-1935 ani atestați documentar, la Goșmani, urmare sporiii populației de vârstă școlară în satele Bârcu-Goșmani, dar din materiale rudimentare, pari și lut, având două săli de clasă, despărțite prin hol și un ,, chiler,, destinat învățătorului; aceasta a fost ridicată de un comitet de săteni sub preşedenția învățătorului Țoc, servind mai târziu ca grădiniță pentru preșcolari.
         – 1939-an indicat de veteranul de război Pernică Gh. Ion, dar neverificat documentar, pentru școala cu mai multe săli de clasă, ridicată în satul Siliștea I, de observat că acest lăcaș este mai ,,tânăr,, cu 80 de ani față de cel al ,, Școlii Rurale Modelu,, din Bârcu, fiind în prezent în dezafectare, urmare procesului de ,, îmbatrânire,, mai rapidă. Continuitatea procesului instructiv-educativ la această școală este asigurată de un lăcaș nou, modern, cu etaj, dată în folosință în anul 2009.
         Două edificii școlare, pentru clasele primare și gimnaziale, au fost ridicate, simultan în satele Goșmani și Siliștea II, fost Bârjoveni, fiind date în folosință începând cu anul școlar 1963/1964; este momentul să arătăm că atât la Goșmani, cât și la Siliștea II, în anii de după război, procesul instructiv-educativ s-a desfășurat și în spații închiriate, cele precizate anterior devenind insuficiente în condițiile populației școlare.
           Tot în anul școlar 1963/1964 a fost dat în folosință un frumos edificiu în care s-a desfășurat procesul instructiv pentru clasele I-IV, tot în satul Siliştea, numit şi satul-nou.
         Chiar dacă am încălcat principiul cronologiei, nu uităm, să amintim ,,regina învățământului gimnazial ,,Școala cu clasele I-VIII din satul Români, continuatoare a identității școlii ctitorite prin strădania celui ce a fost Gheorghe Nicolau, botezată oficial cu numele acestuia, din anul 2012, pentru reînnoirea domniei sale în memoria urmașilor, această școală în forma literei ,, L ,, , cu etaj, corespunde celor mai înalte exigențe ale învățământului didactic sub aspectul materialului didactic şi al pregătirii cadrelor didactice.

 

Date culese de la prof. Dumitru Fercu